La 10 Mai 1866, Principele Carol I de Hohenzollern-Singmaringen a fost proclamat domnitor al Românilor.
Înca din anul 1802, programele politice ale partidei nationale cerusera un domn strain, cerere cuprinsa si în propunerile Divanurilor ad-hoc din 1857 catre Marile Puteri; Domn strain, dintr'o dinastie domnitoare europeana, ai carui urmasi sa fie botezati si crescuti în religia tarii (adica Ortodoxa), si aprobata de Conventia de la Paris din anul 1858.
Dupa abdicarea fortata a domnitorului Alexandru Ioan Cuza la 11 Februarie 1866, au existat doua motive principale în favoarea aducerii unui domn strain. Mai întâi, preocuparile de a consolida tânarul stat român, de a-i pregati întregirea cu toate provinciile românesti aflate atunci sub stapânire straina, apoi, lunga perioada de tranzitie de la separatismul Principatelor la osmoza lor definitiva (Stelian Neagoe). Prin alegerea unui domn strain, Românii sperau sa puna capat definitiv luptelor interne pentru putere, sa europeenizeze tara - adânc marcata de influenta turceasca - si sa asigure un sprijin diplomatic stabil pe plan extern.
În cautarea printului domnitor, Coroana a fost oferita initial contelui Philippe de Flandra - care a refuzat - apoi Principelui Carol de Hohenzollern-Singmaringen - care a acceptat - ultima candidatura fiind sprijinita de Napolean al III-lea si de Bismark.
Plebiscitul national din 2-8 Aprilie 1866 a consfintit alegerea Printului Carol I ca Domnitor al României, cu 685 000 voturi pentru si numai 224 contra. Dupa o calatorie plina de peripetii, Principele Carol a sosit pe teritoriul României, la Tr.-Severin, la 8 Mai 1866, fiind nevoit sa-si ascunda identitatea cât timp a traversat teritoriul austriac. Era însotit de I.C. Bratianu. Avea numai 27 de ani.
La 10 Mai 1866, Principele Carol I a depus juramântul ca domn constitutional al României, în fata Parlamentului, prezidat atunci de Manolache Costache Epureanu, spunând : Jur de a fi credincios legilor Tarii, de a pazi religiunea României, precum si integritatea teritoriului ei si de a domni ca Domn constitutional». Juramântul l-a depus pe Sfânta Evanghelie, în fata Mitropolitului de atunci al Tarii, Nifon. Si Printul Carol si-a tinut juramântul.
Asadar, la 10 Mai 1866 începea pentru Principele Carol o domnie lunga si rodnica, ce va dura aproape jumatate de secol. Unul din primele acte politice ale noului Domn a fost proclamarea noii Constitutii - la 1 Iulie 1866 - una dintre cele mai democrate la aceea vreme, care va ramâne în vigoare pâna în anul 1923 (Vlad Georgescu).
Caracter ferm si viguros, personalitate înteleapta si curajoasa, Principele Carol a ajutat statul român sa se consolideze, punând viata publica pe baze moderne
La 9 Mai 1877 - Romania isi declara Independenta de Stat suveran.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu